Joburile în State – Partea a III-a

Vezi Joburile în State Partea I -> aici

Vezi Joburile în State Partea a II-a -> aici

 

Da, am început mai greu, dar a ieșit soarele și pe strada mea, după care a venit iar o perioadă mai complicată când am hotărât că vrem să lucrăm mai mult pentru a avea banii necesari să călătorim unde ne-am propus.

Așa că a început iar Marea căutare a joburilor – Partea a II-a.

Era greu să îți cauți un alt job în iulie, când majoritatea erau deja demult ocupate. Cum era o stațiune plină de studenți străini, orice semn ce includea cuvântul „angajare”, fie ea în orice domeniu (de la spălător de vase până la vânzător sau chelner), era extrem de vizat. Semnul respectiv nu rezista mai mult de 2-3 zile.

Am mai ieșit și noi la vânătoare de semne, dar nu s-a prea arătat nimic concludent.

Și atunci, ce însemna? Nu job, nu excursii!

Asta nu era deloc în planurile noastre!

Am mai trecut iar printr-o serii de refuzuri, până când nu mai știam la cine să apelez. Îmi erau promise niște locuri în momentul în care un loc se elibera, dar pe promisiuni nu mă puteam baza în acel moment.

Când nu mai știam unde să mai caut, prietena mea Roxana a venit cu soluția.

Soarele strălucea din nou! Se făceau angajări la Sunsations, un lanț de magazine ce comercializau articole de plaja. Bun, bun! Dar eu mai lucrasem în astfel de  magazin și din câte îmi aminteam nu mi-a plăcut absolut deloc. Remember, Joburile în State – Partea I? În niciun caz nu mă mai întorceam la un astfel de magazin!

Spre bucuria mea, Sunsations nu avea o politică agresivă de Marketing, ci din contră, clientul te aborda pe tine când avea nevoie de o anumită informație legată de prețul sau mărimea articolelor, de cele mai multe ori.

Super! Aveam un job mai stresant dimineața, dar cel de după-masa mă relaxa. Exista un echilibru, în sfârșit!! + banii de care aveam nevoie.

Mi-a plăcut foarte mult echipa de lucru și managerii ce erau chiar români. Munciseră și ei mult, fiind plecați demult în State, până să ajungă în poziția unde erau și erau mai binevoitori, sa zicem așa, cu studenții.

Da, mi-a plăcut mult luna petrecută acolo. Îmi mai pusesem gândurile în ordine.

După acea lună, începeau să plece americanii ce lucrau în stațiune, deoarece începeau cursurile. Ei plecau primii și în urma lor se eliberau cele mai bune locuri de muncă din stațiune. Atunci era un moment bun să fii pe fază și să ocupi unul din locurile respective.

Din nou cred că Doamne-Doamne a avut grijă de mine și cu ajutorul altei prietene, Izza, am reușit să obțin un interviu și să mă angajez la Jive, un cochet bar american.

Jive era un local în care mergeau în special persoane de vârsta a treia, mai înstărite și pline de viață. Și când spun pline de viață mă refer la faptul că ar fi putut ține pasul cu mine la dans, o noapte întreagă!! Da, se organizau diverse evenimente, cu formații recunoscute în Maryland și dansau cu așa o poftă, încât parcă întinereau văzând cu ochii.

 


Eram ca o mare familie acolo, la Jive. Managerul nostru, Rodney, este cel mai bun și iubitor american pe care l-am întâlnit. A avut grijă mare de mine și Izza, spunându-se mereu că suntem „fiicele lui din România”. Ne era tare drag să mergem la muncă și să-l vedem întotdeauna așa de cald, binevoitor și deschis mereu să ne ajute. Rar ai ocazia să întâlnești așa oameni și dacă sunt și pe un continent străin, ajungi să îi vezi ca pe niște îngeri păzitori.

Lungi conversații am avut la Jive cu clienții ce erau puși pe discuții legate de locul meu de origine, motivul pentru care am venit în State, viața lor personală etc.

Înainte credeam că americanii nu știu nici măcar de ce continent aparținem, și îmi facem în gând un plan cum ar trebui să  le explic să ne rețină ca popor, cel puțin pentru a ști data viitoare când vor fi întrebați.

Îmi era drag să aud că știu orice despre țară și spre marea mea mirare, chiar știau și cu cine ne învecinăm!

Majoritatea asociau România cu 3 nume: Dracula, Ceaușescu și Nadia Comăneci.

Erau foarte deschiși la nou. Eu deja învățasem să spun la perfecție povestea vieții mele în engleză și eram oarecum robotică la început, dar când vedeam că se deschid așa de mult în fața mea și îmi povestesc și lucrurile cele mai personale, mă emoționau.

Atunci cred că am simțit o diferență culturală destul de puternică, comparând scepticismul europenilor de a se deschide în fața unui străin cu plăcerea de a face acest lucru a unui american.

A fost extrem de interesant și mă determinau de fiecare dată și pe mine să spun mai multe decât eram obișnuită „să dau din casă”.

Din câte am înțeles, Jive-ul nostru se va desființa în curând din dorința proprietarilor de a investi în altceva, dar mereu va rămâne în sufletul meu un loc cald, primitor, unde datorită oamenilor ce lucrau acolo, mă simțeam acasă.

DSCN3767

DSCN3776

DSCN3766

DSCN3794

PS1: Cea mai bună bere din lume, servită la Jive:

DSCN2766

 PS2: Cea mai delicioassăăăăă tartăă!!! O ador!!, tot de la Jive 😀

DSCN3804

 PS3: Cele mai frumoase și diferite apusuri din State tot la Jive le-am prins:

1 2 3 4 5 6 7 8

 

Dacă v-a plăcut acest articol și doriți să citiți și alte articole pe această temă, alăturaţi-vă, printr-un simplu Like, comunităţii de cititori de pe pagina de Facebook (click aici).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s