Nimic nu bate copilăria la bunici!

Mmm..mirosul mă ademenește. Mai dorm puțin. Încă 5 minute…

Mmm, nu pot! Clătitele ce se prepara afara mi-au invadat deja visul. Nu pot rezista!!

Mă trezesc. Soarele e deja sus pe cer. Ce bine am dormit! Nici nu îmi mai amintesc când am adormit, probabil în timp ce povesteam cu Andreea. Sora-mea lângă mine, încă doarme.

„Hai sus! Ne-a făcut Buni clătite!!”

Cu ochii încă închiși se trezește înaintea mea. Mă grăbesc să țin pasul. Ne întrecem așa până în bucătăria de vară.

„Bună dimineața la amiază, nepoatelor!”, surâde bunica și ne pupă pe amândouă.

”Lasă-le sa doarmă ca sunt în vacanță!”, adaugă blajin bunicul.

„Neața Buni! Neața Moșu! Bună tactica cu mirosul! 2 cu brânza și 3 cu gem de căpșuni pentru mine!”

Sora-mea mă întrece de fiecare dată la cele cu gem.

Mmm ce bune sunt!! Liniștea e disturbată de câteva muște și ceva onomatopee a căror autori eram noi două, cele ce mâncau cu spor. „Hai în grădină să luăm niște zmeură și după plecăm că ne așteaptă în curtea școlii! Am auzit că ne adunăm gașcă mare la baseball, azi.”

(Într-un sat, uitat de lume și de interese, în Șoimuș, România, țara în care mândria naționala e considerată football-ul, noi jucam baseball.)

E cald. Eu cu sora-mea: adversare. Eu aruncător. Ea lovește. Curtea plină de copii. Urlete de încurajare și descurajare răsunau în tot satul.

Prima lovitură. Ratează. Valuri de urale.

A doua lovitură. Ratează. Coechipierii mei înnebunesc de fericire!

A treia lovitura. O nimerește sau iese afara. Suspans…

Arunc si mingea traversează terenul in lungime. A lovit si fuge mândră! Își face turul de onoare.

„Hai repede!! Aruncați mingea!! Mai Avem o șansă!!!”..Dar prea târziu, deja sare în sus de bucurie că a trecut de ultima bază.

[…]

O jumăte de oră mai târziu urmam noi, vremea revanșei…

[…]

E cald. Deja e mijlocul zilei. E timpul sa plecăm. Târnava ne așteaptă! Ne schimbăm repede si plecăm.

Cât de cald e afară! Ne-am grăbi, dar nu putem. Cu gândul la apa răcoritoare, înaintam.

Am ajuns! Păzea că sarrr!! Eu de pe un mal mai mare, băieții direct din salcia de pe margine.

„Ahhhh, ce bine e în vacanță!!, gândeam eu în timp ce înotam pe spate, cu privirea pierdută în cer…

Jucam leapșa. Apa se tulbură toată sub neliniștea noastră.

{Mi-e dor tare de prietenii mei din copilărie și de cum ma simțeam atunci când eram cu ei. Îmi doream atât de puțin de la viață și eram atât de fericită. O să fac treaba asta din nou.}

Arr, ce ne chiorăie stomacul.

„Hai Andreea, la masa cu noi!”

Curtea bunicilor primitoare ca întotdeauna ne aștepta. Masa întinsă în curte, la umbra viței-de-vie, găzduia o mâncare prea bună sa fie ignorată. Era masa noastră regească.

Moșu ne cheamă la masă. Îi place sa mâncăm împreună mereu. Spune un „Tatăl nostru” din suflet. Noi îngânăm după el cu privirea aplecată și mâinile împreunate.

„Buni!! Iar ne-ai făcut mâncarea noastră preferată! :D”

Cartofii prăjiți cu un cașcaval pane nu erau neaparat cei mai sănătoși, dar aveam noroc cu salata bogată ce mai salva situația.

„Aww, iar am mâncat prea mult..Buni, tot timpul ma îngraș aici!”

„Lasă că așa sunt mai frumoase fetele! roșii în obraji și grăsune..”

Ne punem la citit. Afară, pe bancă, ne terminăm romanele, eu cu sora-mea.

„Hai, la o telenovelă și după afara, la bar. Jucam ascunsea pe seară.”

Ajungem. Barul plin. Mai mulți copii. Restul se subînțelege.

Gălăgia prea mare și năzdrăvăniile noastre i-au determinat pe bunici să ne aducă acasă trimiși de paza de noapte. Îl fugăream pe săracu’ om jumate de noapte și când îl turam la maxim, mergeam la somn..Păcat că el nu știa asta și ne căuta în continuare până dimineața.

„Mâine o ajutăm pe Buni la bulion! Facem un efort și ne trezim la 10!”…

Simt miros de toamnă. Stau pe o bancă, în curte și retrăiasc momente apuse. Nimic nu bate copilăria la bunici!

O să stau și eu la țară când voi fi bunică! Zâmbesc. Până atunci, trăiesc prezentul.

Voi ce amintiri frumoase aveți de la bunici? 🙂

 

 

IMG_6235.JPG IMG_6238.JPG IMG_6242.JPG IMG_6243.JPG IMG_6250.JPG IMG_6253.JPG IMG_6258 IMG_6269.JPG IMG_6306.JPG IMG_6322.JPG IMG_6331 IMG_6346

 

Ținuta:

Rochie H&M

Boots maro Charlotte Russe

Coroniță hand-made din flori de câmp (buchetul din prima poză:D)

Dacă v-a plăcut acest articol și doriți să citiți și alte articole pe această temă, alăturaţi-vă, printr-un simplu Like, comunităţii de cititori de pe pagina de Facebook (click aici).

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Nimic nu bate copilăria la bunici!&8221;

  1. Matza, vreau indiscutabil sa vin cu voi la Soimus! asta.i cel mai frumos articol pe care l.ai scris. tot sufletu’ meu a zambit cand l.am citit. si coroana ta in florile mele preferate. uhu.

    • Draga mea Doinița, te așteptăm cu cel mai mare drag!! 😀 😀
      Odată să ajungi acasă cu bine și facem noi o escapadă până nu plecăm la Cluj. Să vezi acolo ce clătite numai-bune-de-mâncat te așteaptă! :*

  2. Povestirea ta m-a facut sa traiesc alaturi de tine momentele tale de libertate si bucurie 🙂 In alta ordine de idei, mi se pare extraordinar ca jucati baseball. Cat de tare! In rest, traiesti intr-un taram de basm la bunicii tai 🙂

    • Mulțumesc Florin!! 😀
      Mă bucur că am reușit să te transport în lumea copilăriei mele. E un loc ce mă face fericită și sper că ți-am transmis și ție starea de bine :>!
      Cât despre baseball, eu zic că merită cel puțin să-l încerci, clar! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s