Întoarcere la copilărie

Mă plimb iar pe aceeași stradă pe care acum 10 ani jucam șotron, prinsea, de-a v-ați ascunselea, Țară, țară vrem ostași, 7 pietre…Parcă s-a întâmplat în altă viață, parcă a fost doar ieri…

Parcă eram mai mulți copii ce colindam atunci străzile fără pic de oboseală, rugându-ne la geam de mamele noastre să ne mai îngăduie să mai rămânem 5 minute în fața blocului și derajându-ne vecinii cu chiotele noastre, chiar de era program de liniște.

Acum 10 ani vibrau străzile sub pașii noștri repezi ce căutau un loc să se ascundă de cel ce „mijea”, un loc cât mai bun pentru a putea fi victoriosul de la sfârșit ce „scapă turma”.

Cea mai mare grijă pe atunci era echipa în care eram aleși la „Rațele și vânătorii”. Toți vroiam să câștigăm și chiar ne supăram tare când „coțeam ” la elastic și eram învinși. Poate unii chiar ne luam grămezile de jucării și ne duceam supărați în case, dar nu trecea o oră și soarele ne regăsea din nou în lumina lui, jucându-ne, fără griji, „de-a mama și de-a tata” cu tovarășii noștri.

Câte zeci de perechi de papuci am tocit sărind coarda…câte vânătăi aveam pe vremea aceea pe picioare…de câte ori ne strigam părinții la geam să ne arunce o sticlă cu apă..cât de mulți copii ne adunam să fugărim o minge..de câte pericole am scăpat în timp ce jucam „Baba oarba”…câtă Șeptică Americană am putut juca…cât de mulți copii încăpeam într-o singură ascunzătoare, dar Doamne numai noi știm cât de înghesuiți stăteam și totuși…câte ore am petrecut în universul din fața blocului fără să ne plictisim niciodată..

Ce gălăgioși am putut fi ! Eram de neoprit ! Dominam străzile și „liniștea” publică ! Eram invincibili ! Acum doar îi pot înțelege pe vecini și aș putea să zic că îi compătimesc, dar nu. Cred că, într-un mod ciudat, le plăcea și lor zumzetul nostru plin de energie și acum îi duc dorul.

Sunt nostalgică…oare chiar m-am maturizat așa de tare? Când s-a întâmplat asta? Când am încetat să ne mai jucăm și de ce am făcut oare așa o greșeală? Când  au apus vremurile în care „adoptam ” toți cățeii ce îi găseam în jurul blocului ? Unde s-au dus vremurile în care ne așezam păturile în fața blocului și ne visam mari aventurieri prin lume ? Unde s-au pierdut tovarășii din copilărie ?

Am luat-o toți pe drumuri diferite în viață, dar oricât de tare ne-am depărta, ceva unic ne va lega mereu, pe viață : copilăria.

 IMG_4396

IMG_4463

IMG_4483

IMG_4509

IMG_4558

IMG_4436

IMG_4441

IMG_4541

IMG_4696

IMG_4666

IMG_4545IMG_4605

Ținuta formată din :

Fustă cu buline IQ

Top alb Forever 21

Brățări hand-made by Andreea, sora 🙂

 

Dacă v-a plăcut acest articol și doriți să citiți și alte articole pe această temă, alăturaţi-vă, printr-un simplu Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de Facebook (click aici).

 

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Întoarcere la copilărie&8221;

  1. Si te vezi intr-o zi in oglinda cu pernite care nu sunt de oboseala si nu mai pleacă,te trezești natural la aceeași ora din cauza imperativitatii trezirilor in repetate rânduri la aceeași si aceeași ora.
    Toamna iti dai seama ca nu mai e anotimpul in care arzi frunzele la bunici in curte,sau urmărești mirosul de iarba arsa ce vine din vecini,ci începi sa arzi mai putin din frunzele verzi la care ti atât acum,pentru a avea cauciucuri de iarna,sau pentru a putea încălzi casa care nici măcar nu e a ta deși o meriți si ai visat-o.
    Ziua in care ai in fata ochilor cea mai veche amintire,si o poti povesti cu lux de amănunte si ai fi in stare sa juri ca a fost ieri,dar nimic nu mai e la fel.
    Prietenii iti devin fini,colegii de liceu niște străini,ajungi sa tutuiesti profesorii care cândva erau pentru tine simbolul suprem de respect si de conducere,la școala cand vei merge din nou,vei fi salutat cu „sărumâna”,Clopoțelul nu va mai fi pentru tine decat punctul de încheiere al conversatiei si semnul tau de plecare ca pentru trenurile din gara.
    Dar ai fost acolo,ti s-a spus,sti sigur ca ceea ce spui tu acum a mai ieșit din mii si mii de guri,acum asculti ce cândva doar auzeai si ai asculta ceva ce azi doar poti sa auzi,dar nu poti,e târziu.

    H.F.G.

    • Hmm…foarte frumos spus, trist, nostalgic, dar frumos 🙂 ! O să încerc să trăiesc fiecare moment în fericire, chiar și atunci, când bătrână voi fi, voi căuta fericirea în clipele ce îmi vor rămâne și voi fi la fel de recunoscătoare pentru fiecare moment de împlinire ce l-am trăit. Cred că și atunci mai ai multe de făcut și zis și nu ar trebui să trăiești în trecut sau în ce ai fi putut să faci, ci ar trebui să îți continui misiunea ta din această lume, cu hotărâre, până la capăt. Trecutul nu mai poate fi schimbat, dar la prezentul ce îți definește viitorul, poți începe de ACUM să lucrezi. „Carpe diem” va rămâne mereu motto-ul meu de suflet și cred că mesajul transmis este unul foarte clar, definind esența vieții.

      • „Carpe diem” a omorit mulți Motocicliștii 🙂 dar a si dat naștere multor eroi.Suntem suma trecutului nostru nu?prezentul e ceea ce se găsește înaintea parantezelor între care sta enigmatic viitorul.
        Picasso spunea ca adultii cu Imaginație sunt copii salvati,asa e,căci cei ce sunt rationali azi nu mai înțeleg nici măcar limbajul copiiilor lor.E trist faptul ca Imaginația si puterea de creatie a omului, a adus omenirea astăzi in fata unor Granițe de comunicare care nu au existat niciodată înainte de explozia tehnologică;tehno da!logica?mai vedem.
        Cât despre Esența vieții cred ca acel „trăiește clipa” descrie perfect scopul nostru pe pământ,adica intr-o Clipa perfecta poti face ceva nou sa Trăiască.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s