Joburile în State – Partea I – “Acesta nu e visul meu american !!!”

SUA-steag

Înainte de a pleca din țară, eu cu fetele mele ne aflam la agenția prin intermediul căruia am plecat cu programul Work&Travel. Trebuia să ne alegem joburile, doar am plecat în State și să mai lucrăm ceva, nu?
Să trec direct la subiect: habar nu aveam ce job să ne alegem. (Eu lucrasem înainte doar ca și promoteriță, câteva ore pe zi, vreo 5-6, 3 zile pe săptămână = > program extrem de lejer, să mai fac un ban de cheltuială.) Printre numeroasele posturi de cameriste, am găsit 4 posturi de sales clerk într-un magazin de suveniruri, Ocean Dreams . În explicația extrem de favorabilă pe care am primit-o de la agenție, îndatoririle noastre se concentrau într-o armonioasă interacțiune cu clienții. Trebuia doar să le aflăm nevoile sau dorințele și să-i ajutăm să găsească produsul mult căutat în magazinul respectiv. Mai mult decât atât, locația magazinului era la 100 m de ocean, pe plajă !!!
« Perfeeeeeeeeeeeeect !! Ce ușor am scăpat, fără muncă fizică, fără efort prea mare ! Suntem 4 fete, o să lucrăm toate la același loc de muncă, Ocean Dreams! Vedeți fetelor, ne vom trăi visul american prin intermediul companiei Ocean Dreams! E clar! Totul e predestinat ! Ne facem treaba bine, conversăm cu clienții, ce poate fi așa greu ?? și când nu vom avea clienți – povestim, râdem…doar altcumva ne trece timpul dacă suntem toate împreună! În plus, după ce terminăm programul de muncă, fugim direct să facem o baie rapidă în ocean !! E bine ! Ce bine ? Perfeeeeeeeeeeect !…Eh, nici nu trebuie să-ți bați capul ca să vezi America, floare la ureche ! »
Așa să fie oare ?

[…]

Am ajuns în State ! Vezi aici articolul în care fac o mică introducere a locului de muncă.

[…]
Când ne-am întors la jobul nostru mult visat, următoarele s-au întâmplat…
Managerul nostru a început în forță:
“-Cristina va lucra în Ocean Dreams, Roxana în My Sports, iar eu în Oxygen, Patricia urmând să fie repartizată pe un alt magazin.”
Oh, daaa, aveam nevoie chiar de “oxigen” atunci, dar la propriu!! « Cum ? Sunt 4 magazine ce aparțin de Ocean Dreams ? Ce ? Nu o sa lucrăm împreună ? Dar cum se poate una ca asta ? Dar planurile noastre minunate în care am fi lucrat noi atât de bine împreună, după care am fi povestit, râs etc. ? Cu ele ce s-a întâmplat ? Chiar ni s-au ruinat fără niciun drept de apel ??… », mă gândeam eu.
«-Se poate cumva să lucrăm împreună ? Noi patru am pornit din România cu acest gând. Suntem fete harnice și o să fim eficiente, dar ținem mult să fim împreună…ne-ar ajuta extrem de mult să ne adaptăm și chiar am face o treabă excelentă toate patru ! Promit că nu o să vă pară rău dacă luați această decizie! », m-am auzit eu spunându-i managerului.
« – Nu mai este nevoie de toate în acest magazin. Am făcut deja distribuirea, să o refac nu ar fi cinstit față de colegii care au venit înaintea voastră și au ocupat locurile vacante ! »
Practic era adevărat că turcii, macedonienii, ucrainienii, rușii, moldovenii noștri de peste Prut ajungeau în State la sfârșitul lunii mai și ocupau locurile cele mai bune de muncă, având prioritate…s-a scos managerul, nu aveam ce să-i reproșăm…
Asta ca să aflăm mai târziu că, de fapt, toți cei ce proveneau din aceeași țară erau despărțiți intenționat pentru a nu povesti unul cu altul și a fi cât se poate de productivi la locul de muncă.
Deci, neavând ce să-i reproșăm, am urmat fiecare dintre noi instrucțiunile primite de la șefu’…doar locul acesta de muncă era singurul lucru sigur ce-l aveam la momentul respectiv…
Ajunse fiecare la destinație, am fost trăinuite din nou :

« Trebuie să vindeți produsele din acest magazin ! O luați încet…salutați clientul când intră în magazin. Îl lăsați un minut-două să vedeți ce parte a magazinului îi atrage atenția. Pe urmă, vă îndreptați spre el, relaxate..să nu dați impresia că îl urmăriți ! Nu vreau ca oamenii ce intră în acest magazin să se simtă stresați de prezența voastră ! (nu..nici nu se gândește clientul că dacă un vânzător se îndreaptă spre el, nu o să îl agaseze cu întrebări care în cele din urmă îl vor determina să părăsească magazinul…mie personal nu îmi place acest gen de vânzător și culmea culmilor era că eu trebuia să fiu întruchiparea lui ideală…Genial ! De-a dreptul genial…chiar mă făcea să merg la lucru cu plăcere…NOT ! {NET} ! DELOCC !!)… Zâmbește, va trebui să le zâmbești în mod continuu clienților și câștigă-le încrederea ! Astfel, ei vor cumăpara ! (Ok, sunt de acord cu partea asta : a) Zâmbește, e și normal, nu o să te încrunți la clienți, îi vei speria și vor fugi, sună destul de logic pentru mine…și b)Câștigă-le încrederea, astfel vor cumpăra.. Într-adevăr..și eu aș cumpăra de la mama mea că am încredere în ea și știu că nu mă va înșela)…Prefă-te că ești prietenul lor vechi ! Spune-le că le stă bine cu hainele ce le poartă, chiar dacă nu e adevărat, spune-le că vor avea nevoie de anumite articole de plajă, chiar dacă ei în realitate nu au ! Minte-i ! Mulți o să cadă în plasă ! Insistă, insistă, insistă, până ce faci vânzarea ! Dacă ei chiar nu vor să cumpere, fă-le o reducere ! O rochie de 35 dolari îți permit să o vinzi cu 15 în cel mai rău caz ! Nu uita ! Scopul tău este să vinzi !

(STOP ! STOP ! STOP ! Adică serios ? Rochiile pe care el le comercializa se vedeau clar că veniseră cu transportul maritim, în containere, tocmai din China și încerca să le vândă mai scump decât multe branduri recunoscute din State…Și ceea ce m-a deranjat cel mai mult a fost teoria pe care tocmai o enunțase, care era împotriva tuturor principiilor mele dobândite de mic copil și îmbogățite în anii de facultate. Studiez marketingul, chiar marketingul. Tipul de vânzare pe care el mi-o cerea să o fac aparținea clar companiilor orientate spre vânzări, având un stil agresiv de a aborda clientul. În viziunea acestora, nevoile și dorințele clientului nu existau ! Erau nule ! Tot ceea ce conta era doar profitul ! Ce să conteze fericirea clientului sau că acesta nu avea de gând să mai pună vreodată piciorul în magazinul respectiv pentru că și-a dat seama de proasta decizie făcută doar când a analizat toți factorii implicați și mult după ce a făcut cumpărarea ? Nu există așa ceva. Da ! Acest tip de vânzare a fost folosit cu succes cu mult timp în urmă, dar eu ce am făcut ? M-am întors în timp ?? Acum toate companiile sunt orientate spre client și spre a-l face pe acesta fericit. De ce ? Pentru că acesta să mai revină o dată, de două ori, de nenumărate ori și să recomande și cunoscuților produsul. Concurența e mare și tocmai de aceea trebuie să fidelizezi cât se poate de mult clienții ! În plus, costurile de a menține un client vechi sunt de 10 ori mai mici în comparație cu cele necesare pentru a câștiga un client nou ! Așa evoluează o firmă în zilele noastre !…Dar managerul meu nu știa asta…)

Prima zi de lucru. 6 ore de stat în picioare..Lungi…cele mai lungi 6 ore din viața mea în care am experimentat cele mai lungi minute și secunde din viața. Mă dureau îngrozitor picioarele de la balerinii noi, incomozi, dar partea cea mai proastă nu era asta, ci faptul că majoritatea timpului nu aveam clienți, deci nu aveam ce face…jobul meu principal : număratul secundelor…Plus stresul oamenilor cauzat de întrebările mele de care s-ar fi lipsit cu cea mai mare plăcere…Punând capac « stresul suprem » – șeful ! Constant, managerul avea ochii pe mine : « Cristina, du-te și vorbește mai mult cu clienții ! », « Cristina, cum intră un client în magazin, du-te direct la el, începe conversația, nu pierde timpul ! », « Cristina, fă mai multe complimente ! Poți și să exagerezi ! Oamenilor le place ! » Parcă înainte îmi zicea să nu îi stresez clienții și acum mai că nu mă îndemna să îi ameninț să cumpere ! Și nu, oamenilor nu le place să fie stresați în magazin !!
Întâmplarea a făcut că în scurt timp chiar am aflat de la o persoană din domeniu că magazinul concurent, care își instruia angajații să interacționeze cu clienții doar când cei din urmă îi solicitau, avea vânzarile cu mult mai ridicate decât Ocean Dreams. Ca să vezi…
“Acesta nu e visul meu american !!!”, ne-am trezit smiorcăindu-ne toate când am ajuns acasă, frânte de oboseală, cu moralul la pământ, la finalul primei noastre zile « minunate » de lucru…

to be continued

Vezi continuarea aici.

 

Dacă v-a plăcut acest articol și doriți să citiți și alte articole pe această temă, alăturaţi-vă, printr-un simplu Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de Facebook (click aici).

Vă mulțumesc pentru timpul acordat!

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Joburile în State – Partea I – “Acesta nu e visul meu american !!!”&8221;

  1. Salut. Am ajuns random pe blogul tau si ti-am citit acest prim articol, si daca-mi permiti o sa-ti fac niste sugestii. Da, stiu, e blogul tau si scrii ce vrei ce simti etc, dar sunt niste chestii care trebuie sa le remarc.
    1. Foloseste alineatul cu incredere. ai multe idei care nu au legatura intre ele in acelasi paragraf lung si obositor
    2. Stiu ca ai impresia ca e profi sa folosesti diacritice (asa e), dar incearca sa adaptezi asta la tipul fontului. Asta de acum nu prea se potriveste
    3. Numara-ti semnele de exclamare. Sunt o groaza… Nu te ajuta deloc, nu transmit nimic, sunt si astea obositoare.

    In rest, felicitari pentru articol, ajuta o parere de genul asta pentru cei dornici sa experimenteze „the american dream” si toate nebuniile astea.

    • Mulțumesc frumos Dana pentru sugestii ! Voi încerca de acum înainte să sistematizez mai bine articolul și să nu mai exagerez cu semnele de exclamare 😀 – cred că m-am lăsat dusă de val când povesteam. În ceea ce privește diacriticele, din păcate, nu pot schimba deoarece am un cont gratis creat pe WordPress, fapt ce nu-mi permite să fac multe modificări.

      Mă bucur mult că ți-a plăcut în mare și sper să mai revii pe blogul meu! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s